E 6 Februarie…aproape 18:30.Se apropie ziua mea si in ultimile zile tot m’am gandit ca au trecut cativa ani parca fara sa pot face cv,in care am fost imobilizat.A fost o perioada in care credeam ca mi’am revenit si ca e totul asa cum asteptam de mult,dar s-a terminat cand a plecat…Si am visat-o aseara,acelas chip,aceiasi voce alintata de copil,calma,induiusotoare.Incerc sa inteleg de ce inca e prezenta,dar sa trecem peste.Tot ieri plangand a iesit din camera izbind usa,apoi dupa cateva momente de liniste si tacere parca de moarte,a redeschiso.Doar putin cat sa ii vad chipul plans,sinceritatea si durerea rostindu-mi ” Esti un prost…stii?”,apoi a inchiso usor.Am ramas neclintit,nu clipeam un sentiment ma bantuia si un mare semn de intrebare.Inca ma framanta acea fraza si as vrea sa stiu ce a vrut sa spuna,dar nu am avut curajul sa o intreb cum nu am avut curajul sa ii marturisesc cat de mult tin la ea si sa ii multumesc pentru tot ce mi’a oferit in 17 ani…Inca ma simt pierdut si vreau sa plec,sa las totul in urma si sa fiu cum ei nu ma vor.Cu o inima bolnava si cu acelas suflet ratacit,adorm tot mai tarziu,tot mai greu si ma trezesc mai devreme cu greu si tot mai obosit.Stiu,multi cred ca sunt tanar,da sunt dar nu inventez,nici eu nu inteleg ce se intampla.Trec zilele repede,fara a pastra ceva de la ele,doar aceleasi fete care candva,le cunoasteam cand eram copii.Timpul isi face simtita prezenta,el e singurul hot care ne fura cu adevarat.Am plecat capul inca o data,cu acelas sentiment,pustiu si rece.
…E intuneric,totul pustiu si inca ma mint ca tine,ca tin cu adevarat dar totul e doar praf ca ce-l de pe inima mea si aceleasi ganduri care ma pun in picioare,inca fac inca imi doresc am ambitie si inca sunt tare.Dar revin clipele in care ma intreb cu ce rost,unde e satisfactia si unde sunt cei pe care ii iubesc.E din ce in ce mai greu cand simt ca nu am pe nimeni langa mine,chiar daca ei sunt,imi vorbesc dar nu sunt cu ei,sunt plecat…Imi pare rau daca ai citit,ti-am retinut atentia 5 minute,poate te asteptai sa fie ceva interesant dar suspin si stiu sigur,voi ajunge doar la vorbele mamei sau poate intr-o zi o sa fie asa cum ar trebui.Nu ma plang,nu plang..nu pot,nu am cum chiar daca zambesc,nu te astepta,nu incerca…Te las,nu inchei vreau sa las puncte de suspans pentru ca nu am terminat,nustiu cum ai putea intelege sau daca ai inteles,dar eu am ales deja,timpul imi va arata ce va urma….